Sunt om

Cum ar fi dacă într-o bună zi ai primi o scrisoare de la însuși Viața? Te-ar anunţa că nu ţi-au rămas decât încă câteva ore din durata sa pentru tine. Ce ai face tu?
Eu aş sări pe pat!
Ahm, ai înţeles corect, chiar aş sări pe pat. Precum un copil mic. Mi-aş mângâia motanul şi i-aş pupa boticul. Ce mai am de pierdut? Aș asculta muzică. Aş sorbi câteva guri de cafea amară. Aş mânca ciocolată fără să îmi bat capul de glicemie. Aş merge la cei ce sunt mai aproape şi i-aş ţine în braţe câteva clipe. Aş simţi frica, dar aş ascunde-o în oceane de fericire. Câteva ore omule! Doar câteva ore!
Aş bate din palme trecătorilor, nu contează dacă mă vor privi ciudat. I-aş anunța pe toți că e o zi frumoasă chiar dacă afară ar ploua cu găleata sau ar fi lunecuş numai bun pentru ați programa o excursie la secția de traumatologie. Aş merge la târg şi aş cumpăra tot ce mi-ar veni sub mână. Ceilalţi ar încerca să mă salveze de nebunie, dar eu aş continua.
Aş privi oraşul de pe acoperişul celei mai înalte clădiri. Aş împărţi o prăjitură cu un copil la întâmplare doar ca să văd cerul prin ochii lui. Aş mânca îngheţată şi aş citi ultima pagină a cărţilor pe care le am pe lista de așteptare.
”De ce?” ați întreba cu siguranță voi.
Pentru că viaţa e doar o introducere într-un întreg balansoar de poeme? Pentru că sunt om și din răutate mi-aş da seama că nu sunt singura care a primit acea scrisoare.
                                                                            - fie infinitul cu voi, Eva